Maimuța.

        Stau și mă întreb cum un popor de netoți stau cu gura căscată să priceapă croncăniturile vasalilor bine tocmiți de hoți. O primată, de undeva de pe scara recentă a evoluției, beneficiară de grai, scuipă cu nonșalanță pe spiritul și glagoria poporului român.

         Pe toate  micile ecrane, fără discernământul necesar al celor care fac emisiuni, apare tracasant de des un boșorog sclerozat parțial, dar care mai știe să citească ce scriu alți, căruia inofensivii telespectatori îă numără dinții ccu gura rrânjită. Un bou, plasat ca taur, după cele cinci neveste, vorbește ventriloc, adică cu o voce străină și dă lecții de morală și bună purtare. Un Gică contra cu morcovul în anus pe care o mână neăzută îl împnge sau ăl trage de frunze pentru ca excitatul să vomite ură împotriva logicii vieții cinstite.

     Acest Tăriceanu, nu Greuceanu, adică plin de piatră, nu de greutate omenoasă face zilnic deliciul prostiei și idioțeniei umane. Întrebarea este cum poate fi promovat ca lider politic de voință națională un asemenea idiot. Întreb mass-media, ce-i mai important, cugetul unei națiuni năpăstuite sau banii bășitelor audiențe?