Nu mai....

Nu mai răcnesc la impostorii

Și ipocriții ce vă-încântă.

Nu mai gonesc la stupi prigorii

Când ies reginele la nuntă.

Nu mă  mai lupt cu pale-n roză

În sensul morilor de vânt,

Nu-mi fac icoană dintr-o poză,

Nu sunt buric pe-acest pământ.

Nu mai am timp să dau povețe,

Cărunt mă odihnesc sub stânci,

Lângă-un izvor cu unde crețe,

El poartă apele adânci.

Dar numai dacă firrișorul

De apă nu-i secat prea iute,

De seceta ce-a prins poporul

Nisipului tăcerii mute.