Câți poeți...

Câți poeți cu fruntea lată n-au muriy grăbiți de vreme,

Câte genii-n săsrăcie nu și-au chinuit amarul,

Ne având la îdemînă nici cremenea nici amnarul?

Ca s-aprindă focul sacru într-un templu pus pe terme.

Pe sub mintea lor măiastră oploșitu-sar ciocoii,

Ipocriții, impostorii și gargaragii de vază,

Paraziți cât mii de larve cuibărite-n strat de varză.

Profitori de conjunctură, unde-s taurii, dar boii?

Lumea asta pre celestă n-au creat-o idioți

Ci discipoli de conștiință îndrumați de Dumnezei,

Nu escroci cu mintea-n burtă cu putori în zbor de zmei,

Ci de salba de gândire a celor uitați de toți.