Minciuna.

Minciuna-i monstru, un pitic 

Cu piciorușe foarte scurte

Și căruia îi face  curte,

Orice alură de limbric.

Nu poți să-i dai gândirii cep

Când toți savanții, până-n Lună

Se trag de  mână, împreună

Și joacă-n van același step.

Licheaua nu discerne fraza,

De e minciună, adevăr,

Viața ei pe-un fir de păr

E lașitate și emfaza.

Toți parveniții pe nemuncă

Își iau ca sceptru o minciună

Și din scaieți își fac cunună

Și legea, Gheenei o aruncă.

Ei sunt scursura  din câmpie

Ce omenia o omoară,

Crezând că viața nu-i o doară.

Ce dobitoci,  câtă prostie.