Oierul.

Un cioban cu multă minte, ține turma înainte,

Dacă stă-înaintea ei, pierde oi pierde și miei.

Nu te-încrezi în câini de stână, nici în slugi la îndemână,

Câinii pot să dea în lup, slugile fură de rup.

Anii vechi de vitejie, ne-au dat domni crescuți în ie,

Care-n frunte de viteji ne-au ținut în lume treji.

Au venit, din venetici, domni cu frică și pitici,

Numărrând în galbeni sporul, au trecut în sclavi poporul.

Hai, istoria să treacă, avem altă limbă greacă,

Alte chipuri de Bizanț care ne astupă-n șanț.

Nu-s români, n-au cum să fie, n-au păduchi în năsălie,

Doar în ifos de curat, ne-au belit și ne-au furat.

În războaiele de azi, nu mai simți parfum de brazi,

Ci doar izuri de putoare, de minciuni și e trădare.

Mercenari de furăciune  și cu creier de tăciune, 

Credeți că imens cavou, vă va face om din nou.

În memorii de popor, rămân zei topiți de dor

Și eroi pulsând iubire, pentru cei în nemurire.