Veniți...

Veniți acasă, oameni buni, din milă pentru țară,

Altfel rămâneți în ciopor, străini pe dinafară.

Nu mai avem pe plai străbun români și-a lor virtute,

Avam doar spuză de străini și vitele tăcute.

Nu mai avem flăcăi de front, ni i mamele de frondă

Ci doar amestec de etnii din rasa cea mai blondă

Și triburi mari de tuciurii, stârnind printre gunoaie,

Dând secetă în vieețuiri și-n nesimțire ploaie.

Veniți dragi păsări înapoi, aduceți anotimpuri

Veți deveni în veci eroi, în viitoare timpuri.

Vă temeți oare de restriști, dar ce-au făcut străbunii,

Când în bejenii goi și triști au pus iar flori cununii.