Blestem.

Lăsați în plata Gheenei toți medici șpăgari,

Luați de la natură puseul de viață,

Jurat-au strâmb pe crucea depusă pe măgari,

Luând în râs bolnavul, legumă de piață.

Nu ne ajung milenii de crimă indolentă,

De morțile în masă tratate-n rugăciuni,

Acum când medicina se dă auto-potentă,

Vedem cum vraci, tembelii, se-întrec între minciuni.

Mai vine politrucul, protector de noi crime,

Să apere sistemul de mutilări deduse,

Să ia smântâna șpăgii să se îmbuibe-n prime, 

Iar mortu-și duce singur speranțele apuse.

Hai oameni buni să prindem filonul de destin,

Să nu mai dăm arginții spre impostori de boală,

Primiți oferta dată de șnurul cel Divin,

Când sună clopoțelul, nimic nu te mai scoală!