luni, 25 iulie 2016

                    Matematică.
Apar mereu poeți, poeți
Ce-înșiră v orbe pe hârtie
Ca o pictură pe pereți
Vopsea zvârlită din cutie.
Bombatice cuvinte seci
Ce vântură sublim văzduhul,
Cărări pierdute în poteci,
Poetul este dus cu duhul.
Eu nu-s poet, eu potrivesc
Cuvinte din străbuni rămase,
În Doină neamul românesc
Nu cântă trepte de terasă.
Sunt bard și-acesta sigur știe,
Că melodiilee-nsoțesc
Un ritm, o rimă-n poezie.
Când matematic nu poți pune
Un cântec peste versuri albe
Doar zdrăngăneala se impune
Perlele-n ațe stau în salbe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu