Mila.

Oricât m-ar bate Dumnezeu,

Cu mila Lui necontrolată,

Nu-mi pot da mila-n ștat de plată

Pentru legumă sau deșeu.

Aș da tot sângele din mine,

Unui bolnav ce dă viață, 

Un geniu greu cu minte creță,

Dar nu la plopi și la jivine.

E mila sentiment uman,

Dar și ea re o virtute, 

Nu-i mila joc pe neștiute,

Sau păcăleală de șnapan.

Țiganii plimbă schingiuiții,

Pe străzi, în piețe și biserici,

Cerșind la fel cu-Înalții clerici,

Mila -n păcat de premoniții.

Vitejii lumii își duccrucea

Cu jertfa lor mereu uitată

Și-apare un schilod deodată 

Să-îmbogățească-atâția mucea!