Nu m-am rugat.

Nu m-am rugat de nimeni în viață,

Genunchii mei n-au cunoscut prundișul,

Nici chiar de mama dusă la piață,

Care mi-a ignorat perfid fetișul,

Lăsându-mă în în leagănul pieirii

Și ani, nu a  crezut că mai trăiesc,

Cum aș cerși miracolul iubirii

La cei ce mint și-n forță jefuiesc.

Am fost furat de minte și virtute,

De venetici călcând senini destine,

Am înțeles că soarta joacă cute

Și nu e  loc în imposturi cu mine.

Acum resimt dar fără dor de ură,

Cum rațiunea dă prinos la monștrii,

Nu am cerut prostiei sinecură,

Din dreptul, drept ce l-au lăsat strămoșii.

Așa că jurnaliști de conjunctură

Și critici întrecându-se cu sine,

Nu vă cerșesc citire-n vânt de șură,

Mai am puțin și totul va fi bine.