Să nu uităm nicicând....

Să nu uităm nicicând să iubim infractorii.

Ei sunt pe-acest pământ, pelicani și prigorii,

Păsări rare de jaf ocrotite de lege,

Cine poate în zbor, condorul să-l lege?

Sunt și ei români, de sorginte păgână,

Cum să nu-i ostoim din plăcinta română,

Cum să nu-i prea cinstim în ode rebele,

Ei ne fac din copii interlopi și lichele.

O spoită hârtie cu pecete de fraudă

Ne-aduce stăpânul, acvilă de laudă.

Atâtea icoane strâmbate de ură,

Încântă iobagul căscându-se-n gură,

Pe sticla coloră-a trădării de neam, 

Prostia incumbă un gest de haram.

Nu-i vina în păsări deplin răpitoare,

Ci-n puii ogrăzii hrăniți cu cotoare

Și scoși ca o pradă opacă la soare.