Țipătul.

Ce crunt e țipătul de cioară,

Ori în văzduh, ori pe coclauri,

De-o fi în iarnă sau în vară,

Clocește în urechi balauri.

E-o pasăre ca orișicare,

Cu ce ne enervează muza,

Funestul negrului culoare,

Sau spaima că-întâlni meduza

Ce ustură în val de mare,

Ciupește sacului o nucă,

Sau ia averea cui n-o are?

Nu nu-i o teamă de culoare,

Ci frica furtului perpetuu,

A omului fără pudoare,

A urletelor de sub sceptru.