Viitorul copiilor.

          Mai demult în acestă țară viitorul preocupa toate generațiile. De la cel cu țâța-n gură pân-la cel cu barbă sură, fiecare în felul lui judeca ziua de mâine.Cei mai preocupați de devenire erau copiii. Ei se rugau să dea Dumnezeu sănătate părinților pentri a-i putea crește, da la școală  sau la meserie. De când se buricau bine pe picioare săreau în ajutorul părinților. Dădeau mâncare la păsări, păsțeau vitele, întrețineau grădinile și livezile și se duceau cu nerăbdare la școală.Alte ambiții. Alte vremuri, altă educație. altă bună cuvință. alt respect. 

         O dată cu căderea comunismului și chiar mai de dinainte, malaxorul Noii Ordini a deviat și puritatea și ambițiile copilăriei, adolescenței și tinereții. ”Trăiește ziua! Mâine nu contează! Distruge, poluează și distrează-te! pune mâna pe ce poți și cum poți, fură, înșeală, strivește-ți aproapele”. 

          Peste tot turme de animăluțe, cu zecile de mii în furtunile de spălare pe creier cu droguri, băutură, curvăseală și țipete pe muzică de comportament deviant.Da tovarăși deontologi, muzica urlată electronic nu este diavolească dar nici Dumnezeiască. Este esența senzașiei de hoardă, de junglă în libertăți deșănșate. Cineva spunea că hypioții Americii din anii 60 s-au trezit. Că a fost un episod trecător. Fals. S.U.A. și-a  revenit prin importul masiv de inteligență și tinerețe din șările neatinse de flagel. Ai lor în mare majoritate s-au maturizat bovine purtătoare de SIDA.

           Stau și mă întreb, unde sunt elevii de altădată, unde sunt studenții de altădată, muncitorii de altădată, creatori ai armoniei muncii, creației și frumosului. Kitschuri la îndemână.

         Oare cât se frământă pentru viitorul lor și al copiilor lor tineretul șomer, tineretul întreținut cu nobilimea lui beizadelele, când noapte zi înghesuie barurile, cluburile de destrăbălare și adunările de urlat?