Pot să...

Pot să îndeplinesc dorințele oricărui filozof de gheață,

Normal, în vorbe, faptele-s o glumă

Că nu ști ce gândește o paiață,

În cîlții ei și înveliș de gumă.

Durerea e că oameni cu organe dau Lumii o bicisnică trăire,

Cu pofte idiot disimulate, 

Dar acceptate de întreaga Fire,

Se dau la animalica dreptate.

Un Dumnezeu adevărat ar face- o viață fără de revărsări de sânge,

Dar nu se poate, legea existenței 

E, cine siluește, cine plânge

Și cine-ți pune trupul penitenței. 

Sau poate viață-n viitor organic că nu se știe cine moștenește, 

Gîndirea ca supot fertil al Terei,

În era viitoare ce va crește,

După Apocalipsa omului averei.