Școala.

Fugeau opincile pe iarbă, în diminețile cu rouă,

Urcam un deal treceam o vale și-apoi intram bățos în zal,

Mă așezam pe banca lunngă, dată de-o parte-n seri de bal,

Alături îmi puneam tăblița, plaivazul și trăistuța nouă.

Pe-o scândură cu trei picioare o dăscăliță desena 

Cu cretă litere frumoase , noi pe tăbliță imitam

În tremurare de emoții desigur că mai șigreșeam,

Venea nuiaua să îndrepte dorința de a învăța.

Când ni se arăta o carte, abecedar sau almanah, 

Citeam iuțit  să prindem vorbe adesea pe nemestecate,

Citeam din cărticele sfinte cu rugăciuni pentru păcate,

Așa e foamea de citire ce face din copil monah.

Nu știu ca în copilărie să ne oblige cineva 

Să învățăm să avem parte de viitorul greu muncit,

Trăgeam cu dinții  de  știință, să nu rămân un mucalit,

Deși aveam nimic din toate, doar cartea ne va ridica.