Toamna (Oceni)

                                 A.S.Turgheniev

Deja al toamnei cer apasă,

Mai rar dă soarele să iasă,

Mai iute cerul se destramă,

Din pomi cad frunze de aramă

În freamăt trist golind pădurea. 

Pământu-ncet se-încețoșează,

Cu țipăt gâste-n stol se-așează

Zburând spre sud. Din cer pistiul

Lasă tristeț-ncet să cadă,

Noiembrie-i deja-n oglindă.