Din Liceu.

Cum ai auzit chemarea? Urlă marea. Cu talazuri de sifon.

Și-apoi plâmge. când se scurge printre pietre și beton.

Ai venit în uniformă, dulce formă ca un înger păzitor,

În plutirea cea cuminte, ferind stropii dinainte, pe o ceață de covor.

Te-ai apropiat e mine, între noi era rușine, totuși ne-am luat de mâini,

Tu simțeai un chin în mine, eu un leac ce se cuvine. Dragostea s-o mai amâni?

Ne-am uitat profund  în ochii, care sperie deochii, cu albastrul cel adânc,

Ne-am îmbrățișat în dorul, plopii scuturau covorul, tăvălirii unui țânc.

Au fost clipe de extazuri, marea arunca talauri sfidând dorul de apoi,

Ne-am îndepărtat de-un vânt, de-o prostie de cuvânt. Ce s-a mai ales de noi?