Jurnalism, libidilism, teribilism, tembelism.

     Titlul e scos din context. În viața mea nu am reușit, din greață pentru prostie să iau samă și să recit părerile unor inculți. Nici culții arondați arginților de la stăpâni nu au reușit să mă impresioneze. Mari intelectuali de conjunctură și noroc, împletitori de neologisme sau cuvinte sofisticate, care vorba lui Eminescu sună din coadă se suie în Turnul de fildeș, nemeritat dar cu acceptul analfabetismului generalizat. Cînd e vorba de viața reală nu-și amintesc copilăria pentru că nu au trăit-o, nu au religie pentru că fără muncă n-ai nimic, și se prind inocent în hora pieirii propriului lor popor.

     M-am aruncat prea sus. Avem mâncători de vorbe, supra suficienți care pentru a prinde spor în sinecură iau din toate părțile pentru o excursie, pentru un  gheșeft, pentru a se simți în clasa sus pusă. Trădători de principii, trădători de părinți și neam, care nu știu dacă navigă în ape tulburi din convingere sau trădare.  Vina e a somnului națiunii care crește monștri oferindu-le pradă animale nevinovate, receptoare de șoapte. 

     Hai să luăm, concret, ciripitori de succes la sensibilitățile autiste a unui public amețit. Să luăm un prototip de încântător protagonist spre nimic, nimicul fiind esența mâncării de semințe. Radu Banciu, exponentul nonconformismului de evadare din cotidian, se fălește cu infima lui cunoaștere în lingvistică (franceză), în excursii plătite de nicăieri și frunzăriri de atlase geodgrafie, adună uimitor, gură cască cu rețete de papa și expertize de dive trecătoare. Ajuns la apogeul unei notorietăți nemeritate, își permite să exalteze chiciul. Cred că în ultimii 20 de ani n-a mai citit din scrisul bunului simț românesc. Sau nu l-a priceput. Nici nu-și dă seama cât rău face poporului său citând obsesiv din analfabeții țării, Gigi Becali, Vanghelie, Elena Udrea, Năstase, Voiculescu, Ponta, ș.a. pentru că priceperea e a celor care nu gândec, idem papagalului, Vezi că în Lume mai există matematică și știință nu numai vorbe.