Șovinism.

Veniți dragi unguri peste noi, că nu avem izmene

Și dați profund că suntem goi, suflați cu sete în oboi,

Aveți câstig de vreme.

Ați fost români la rădăcini, seduși de ocoșisme,

Ați dat opinca pe arginți și lustruite cizme,

Fiți iarăși grofi în creme.

Că în Regat se zbat poftiri de pofte-n iobăgire,

Și stau la cârmă trandafiri cu țepii de prostire

Și dau pe ambele ieșiri, căcat fără a screme.

Mă duce gândul la război, când îi puteam supune,

Cu Tisa graniță la noi, unită națiune.

Și ocoși, nemeși ca și grofi să-și spună românește

Că simt simțire din strămoși din dacul care crește,

Nu e de vină tatăl meu, nici muma iubitoare

Că eu trădez în Dumnezeu, familia  ce moare, 

Am și eu dreptul să poftesc la crima omenirii

Să scuip un neam Dumnezeiesc, în ura contra firii.