Din nou.

Iarăși clasa profitoare s-a-îmbulzit în Carul Mare,

Toți năimiții fără carte, că nu mai putem străbate,

De-atâta străinătate, de-atâta Securitate.

Toți cu mătrăgună-n limbă, vorba mierilor o plimbă,

Toți dau lapte din ulcioare, sparte în golit de soare

Și dintr-un popor scursura dă ca peștele cu gura. 

Când pe jos, la cei cuminți, la cei harnici din părinți,

Cei cu mintea dezlegată, care fac a Țării plată, 

Se descurcă liniștit, dau valoare spre zenit,

Ce ne trebuie satrapi, mîncători de oi și țapi,

Puși pe podium de noroi, să își bată joc de noi?

Ce guvern de venetici, harnici trântori de furnici,

Care fug cu gușa plină, după ce au dat de-o vină?

E momentu-n două luni, s-adunăm acești nebuni,

Întru-n han încăpător și cu Țepeș Domnitor,

Să dăm foc, să ardă toți, să scăpăm țara de hoți.

S-aruncăm în jar topoare, să-ardă-a lemnului trădare,

Să rămână numai fier, doina Sfântului Oier.