Flori de gheață.

 Flori de geață-n plină Iarnă, zgribulita noastră vrere,

Desenează, ler de artă astupând de-afară geamul,

Înăuntru doarme-n visul degerat în comă neamul,

Dracii îmblăniți, în viscol joacă cu a lor putere.

Nu era o vijelie cu omăt și țurțuri grei,

Totuși cei febrili de spaimă au votat aceeași eră,

 Raiul hoților pe Lume, într-o Țară efemeră,

Au făcut din nou, cinstire adunării de mișei. 

Mulți iobagi, căciula-n mână, o frământă în spășit,

Temenind boieri de stirpe și blazoane alogene,

A crescut atâta iarbă peste ochi și peste gene

Că nu nu mai pricep săracii, e Apus, e Răsărit.