Și toruși...

Și totuși, e frumoasă Iarna, cu neaua ei care astupă,

Cu albul pur ce-încântă ochii, iar dedesupt, gunoi în supă.

Și totuși e frumoasă Iarna, cu vijeliile-i ostile,

Când și mizeria umană, încearcă-omătul cu rotile.

E frig, e vânt, e înghețare, în mintea celui speriat

Că n-a pupat pulpana moale a celui hoț și scăpătat.

Și totuși Iarna ne trezește la lupta pentru Primăvară,

Cu nebunia principală, vom mai avea deacuma Țară?

Din aburii prostiei noastre, am pus condens pe nesimțire,

Ne-am înjurat părinți și neamuri pentru obrazul cel subțire,

Al porcului păzit de iele, șorici ca platoșă-n voire.

De vină e credința noastră cu-întoarcerea unui obraz,

Că sigur cei săraci cu  Duhul aruncă  hrana  pentru praz.

Și toți ateii, de altă rugă, ne calcă crezul în picioare,

Noi nu mai suntem fii legitimi ai Sfintei Mame și Fecuioare.