Într-un colț...

Într-un cotlon de inimă târzie și visul pare-un basm, o poezie,

Frânturi de gând de-o  veche existență  dau remușcări  de țel și penitență!

Iubirile și ura de-o potrivă, renasc  himere-n dor și recidivă.

Te zvârcolești în somn sau letargie, ce urme ai săpat în Lumea vie?

Ce-ai dat din trupul tău, în alte trupuri, ai foat o floare bună pentru fluturi? 

Ce-ai dat din mintea ta crescând gândire, ai foast vlăstarul viu către iubire? 

Sau scoartă de copac crescând omida și râca între cei ce duc obida?

Nu mă certați reînnodând cuvinte, aveți dicționare înainte

Și poate într-un ceas de reverie, puneți balanță, minte sau protrie!