Sculați...
Sculați voi oropsiți ai vieții!
E nult mai bine să dormiți.
Din somnul vostru cresc mistreții
Și mor de foame cei năimiți.
Lăsați și sapă și lopată,
Sudoarea vieții fără sens
Și odihniți-vă odată
În bogăția fără sens.
De-ar fi să rumegîm doar iarbă,
Ciulini și coajă de copac,
Să dăm bogaților în barbă
Și să-i lăsăm fără conac.
E sigur că au vâna moartă
Și n-ar putea să pună mâna
Să-și făurească altă soartă,
Să păcălească săptămâna.
Și fără voi ca robi de soartă,
N-0-or mai avea Înaltă  Poartă.