Fracții și facțiuni.

       Mulți savanți din Lumea noastră au declarat și accentuat ideea că baza tuturor relațiilor sociale interumane stă în Matematică. Încă nu se știe, ca la ou și găină, dacă omul primitiv întâi a articulat cuvinte sau a numărat pe degete. Ca elefantul, până la patru. 

        Discrpanțele de civilizaie contemporană rezidă tocmai din folosirea inadecvată a legilor matematice. Încă din vechime, când vânătorul îșii număra săgețile, agricultorul semințele, meșteșugarul uneltele, au apărut filozofii. Paraziți sociali care au început să numere monede. Pe vorbe și vrăjitorii șamane.

         Timpul s-a scurs, istoriile s-au scris dar omenirea a răas în același stadiu. Numărători de prrofesie care susțin prin gândirea lor progresul și saltimbanci de sorginte umanistă care profită de ei.

       Luată matematic politica, în orice colț de lume este un șir de fracții ordinare, cu plus sau minus între ele la voia întâmplării, La numărăto se poate pune orice. Averi, hoție, nesimțire, număr de satrapi și interlopi de fancmaasoni cu eșarfă, de infracori disimulații sau dovediți. Problema e că la numitorul acestor fracții nu găsești decît numere pime. Nu găsești doi numitori cu factori primi comuni. Deci concordia sau discordia existenței stă în înfrîăirea numitorilor prin produs, lucru care nu se va întâmpla niciodată. 

     Eminescu când n-a mai avut încotro a stidiat matematica, fizica și astronomia. Geniu. În mass media noastră se aruncă în judecăți și reverberații idioate unii formatori de opinie care recunosc fentarea în Liceu a matematicii și fizicii și atunci de unde logică pertinentă?