Impozitul.

        Ipozitul apare în istorie după Vechiul Testament o dată cu diviziunea socială a muncii, nu întte păstori și  agricultori, vezi Cain și Abel ci între producători și profitori. Fiii lui Dumnezeu au devenit mai fii, în latura de trup și nu în cea de duh încercând prrin diferite metode de forță să ia bucătura de la gura celui mai slab. Au apărut profitori, războinici, vraci, șamani sau preoți, gânditori care cereau parte din munca celor oropsiți să producă hrană și bunuri. De patru mii de ani de civilizație umană țăranul și meșteșugarul este exploatat pentru consolidarea dregătoriilor statale devenite pugnitive tot printr-o credințî impusă. Faraonul, regele, împăratul era trimisul lui Dumnezeu pe Pământ uns de preoții profitori pentru stăpânirea poporului prin slujitori de credință care nu foloseau unelte ci arme.

         Impozitul a apărut întâi în natură. Țăranul avea doi porci sau două capre, un exemplar era al puterii. O dată cu circulația monetară s-au diversificat formele de impozitare. În Feudalism impozitul era stabilit arbitrar după gaura din visterie și stratifiat pe stări sociale. Vodă lua de la boieri, boieriii luau pielea de pe țărani sau iobagi. Dacă boierul putea să dosesească ceva pentru el în darea spre vodă, țăranul doar se ruga să moară. Numai că nu-l lăsa religia. 

         Am ajuns în secolul exuberanței inteligenței naturale în simbioză cu cea virtuală să ne întoarcem în istorie la întunecimea Evului Mediu. În granițile Daciei lui Decebal, cînd toți oamenii erau liberi. Dregători fără Dumnezeu și fără glagorie Divină se umplu de bube ipohondr și pun noi biruri, nu impozite pe trăitorii pașnici și harnici. Păi din ce să trăiască par aziții soiali impostori și consumatori de viață?  pentru a fi jefuiți la sânge se inventează chichițe biocratice ieșite din logica firească. luați hoților, luați. Prostimea e alături de voi.