Statul, frâna dezvoltării sociale?
      Statul este o compziție de indivizi aleși, năimiți sau sinecuriști care se fac a fi altoire în folos comunitar. Câți din noi își mai aduc aminte că și în Ideologia Marxist-Leninistă, statul era condamnat la dispariție ca putere administrativă discreționară.

      În plin capitalism, cei drept original românesc, toate adunăturile de putere încearcă să consolideze un Stat Mafioto-Oligarhic, pentru pofte burgheze și exploatarea maselor inocente sau slabe. În toate demeocrațiile consolidate Statul este un arbitru în stimularea sau oprirea unui joc cu reguli reale. 

       Hai să pricepem inițiativa neocoministă a Legii salarizării unitare. O gogomănie la îndemâna unui inginer care nu a pus niciodată mâna pe sculă. Nu a lui în medii exotice! Un bișnițar care nu a reușit să bată un cui într-o blană, nu de nurcă. Să studiem funcțiile organismelor și construcțiilor capitaliste. Filonul principal este proprietatea privată și dreptul asociaților la proprietate de a hotărâ democratic dezvoltarea sociatășii lor. 

        Ce vedem la noi? Inepții de gândire și omenie care dictează, după ueche și bună poftă reguli de plată a muncii. De ce? Pentru că cel puțin pentru slujitorii statului se poate impune o cutumă după pohta nulităților care au fost votate de alte nulități să-și facă mendrele.

          În sistemul de retribuție statul nu ar trebui să emită decît o grilă de bază pentru salarizare 

 în funcție de studii, calificare și valoarea muncii productive. Restul trebuie să aparțină breslelor să-și hotărască fiecare scara ierarhică profesională în plată. După buget, Spre exemplu Ministerul Învățământului , funcție de banii alocați să-și plătească și să-și stimuleze competențele. Idem celelalte ministere. Acest lucru obligă ministerele să ceară din buget sumele necesare nu să se îndoaie ca salcia la voința inepțiilor politice.