Urme estice.

Mă duce-un gând pe nesfârțite stepe

Până-n taigalele sfidînd statornicia

Acolo iurta ceru-mi să înțepe

Și-n ea să revisez copilăria.

Am învățat citind din fragedă pruncie,

Poveștile rusești cu harul lor aparte

Cu eschimoși și vii aliotmane,

Cu Gogol și cu Cehov în romane.

Dar n-a fost rău, cititul dă viață,

Un simțământ oricum de împlinire,

Până să ias-ai noștri pe piață,

Am luat din Rusă Cartea de Citire.

Acum nu mai citim, e peste mână,

Hlizim fuioare de impertinență,

Ne batem joc de Limba cea română

Și fără har și pic de penitență.