Marea corupție.

    O gogoriță mediatică din care se câștigă averi. Este o trântă între îmbogății peste noapte, în tranziția trăznită de la comunism la ”nu știu ca”. E bine că nu e un război cu victime. Deocamdată stagnăm într-o groacă mafioto politică și interlopă în care nu s-a vărsat sodă caustică.Chilipirul din aceste vânzoleli de luptă pro și anti corupție bagă bani în buzunarele asistenților la construcția capitalistă europeană. Perdanți sunt oamenii cumsecade, care nu cer mai mult decât li se cuvine și care prin munca lor și copiii lor susțin încă existența Statului Român. 

     Statul nostru este arondat indiferent de voința poporului, unui sistem de decizie politică pe cumetrii și unui sistem de lege și forță sinuos adaptat la profitul personal. În acest context trebuie excluse ideea simțului patriotic, a dragostei de țară și popor, de prezumție pentru un viitor secular al acestei națiuni și prosperitatea ei. Egoismul, mințile goale de morală și bun simț fac statute interesante de personaje imune uman, care folosesc simțurile de la gât în jos pentru integrare socială. Urcă o treaptă și o distruge pe cea care tocmai a călcat. 

         Corupția are la bază furtul, rapacitatea și agresiunea animalică. Arăta-ți-mi și mie un mic demnitar care nu ia șpagă. Polițistul închide ochii și stă cu palma deschisă în dos. Procurorul alege spețele după ceea ce-i pică și dă NUP sau dă drumul la dosar dacă nu pică nimic. Judecătorul combină pretențiile infractorilor și avocaților lor în funcție de pretențiile beizadelelor lor. Oricât de mare ar fi venitul justițiarilot, cel legal, al factorilor de forță și ordine, gâdilă pofta de surplus.

         Situația este endemică în toate țările Lumii. Dar la noi se manifestă accentuat ca țară marginală, ca societate periferică. tarele disconfortului de tip Harlem.