Senectute.
În senectute poate fi o cale,
Când râul vieții nu mai e torent,
Să urci amonte, să plutești la vale,
Cum soarta-ți dete lene sau talent.
Privim bătrânii, veșnică povară
Și așteptăm în friguri moștenirea,
E-adevărat sunt mulți plecați pe-afară,
Dar Sfatul de bătrâni ne-au dus menirea.
Nu mușchii tinereții mută munții,
Ci minți de geniu-n vâlvătaie iute,
Cei ce îmbătrânesc în preajma nunții,
Dând vieții suflul lor de senectute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu