Marea prietenie româno-franceză.

       Amețind puțin Istoria am putea crede că marele popor francez și conducătorii lui au fost tot timpul aproape de Mica Romă și micul Paris, n-a iubit și ne-a ajutat. La Unirea din 1859 dupîcare ne-a dat pe mâna Austro-Ungariei, în Pimul Război Mondial după  care ne-au lăsat pe mâna nemților. A  bine că în al doilea Război Mondial, Franța n-a contat, că nu se știe.

       Ce este cert, și documentele există, la lovitura de stat din 1989 Direcția V Franceză a participat din plin alături de K.G.B. Să luăm proporțiile: 50% K.G.B., 30 % Franța și restul alte agenturi. deci Iliescu și Roman. Ce ne-a oferit economic primul ministru francofon? Distrugerea sistemului de irigații, distrugerea ramurilor de vârf ale industriei chimice, negru de fum, producția de plexiglas și fibre sintetice care concurau forța economică framceză. Restul aruncați-l în seama rușilor. A urmat în guvrnările Roman, Stolojan, Isărescu, Văcăroiu partea de ajutor frncez în distrugerea Flotei comerciale, a Flotei de pescuit oceanic a Uzinelor de tractoare, autocamioane și autoturisme de teren și apoi a industriei aviatice. Rușii au făcut ce-au pitut cu Industria metalurgică și petrolieră. De aceea francezilor le-a rămas gazul, apa și canalizarea, Bineănțeles ambele puteri de conjimctură s-au ferit de amerocani, nemți și austrieci.

         Cultural și spiritual ca viață etnică de frăție francofonă, am avut parte în ultimii ani de un respect mizerabil. Întâi cu țiganii, apoi cu inteligența românească ce i-a potopit, apoi cu muncitorii superiori adunăturilor lor folclorice, apoi cu sportul. Găsiți vre-o Olimpidî în care Franța s-a clasat înaintea României. Nu pot să uit cum naționala nostră era urlată cu apelativul țigan, când reprezentativa Franței avea un singur alb în echipă și ai noștri erau toți blomzi.