Fiecare pasăre pe limba ei piere!

Fiecare moare singur, nu-și ia neamul după el,

Chiar dacă sfârșitul vine din trădări de neam mișel.

Singurii sfârșiți în slavă, fără milă sau ranchiună,

Sunt sihaștri de prin peșteri, ce n-au cunoscut minciună.

Orice scriere prea Sfîntă, combătând nărav, de vescuri

Nu găsește prognosticul bolii omului, nici leacuri.

Omul ține animalul până dincoace de gât,

Mai în sus, doar Creatorul știe ce-a făcut urât.

Înmulțiți-vă în voie și să stăpâniți Pământul, 

Numai că roind, termite, calcă cum le duce vântul.

Că dau iama primtre holde e haotic joc de vreme,

De sfîrșitul lui cel vesel, prostul n-are a se teme!