Inconștiență.

La cel mai anunțat prăpăd, tentacul de Apocalipsă, 

Zăludul om își face vis, că la Potop el este-n lipsă.

Se fac botezuri, nunți și bal, când de pe cer se varsă focul,

În compromis de animal nici oamenii nu-și caută locul.

Mînați ca turme pe tăpșan, atâtea triburi bat în tobe,

Nu știu că se vor săvârși din voia celora cu robe.

Așa e Lumea, bumb de de os, cusut aiurea fără ață,

În care omul cel sfătos,  nu ține la a lui viață. 

Planeta noastră cea isteață, milenii duce-n viitor,

Nu va pieri din înjungherea unui neînsemnat popor.

S-a scururat de dinozauri, de bolile trecute-n ere,

Câți zeci de ani , infim în timpuri, s-ar scutura de hahalere?

V-a dat Pământul prin Geneză, concesiuni de-al stăpâmni, 

Voi oameni, ce-ați făcut cu ura, poruncii de a viețui.? 

În loc să fim cu toți alătiri, pericolului de pieire,

Tragem cenuși pe turta noastră în poftele de-mbogățire.