Țara asta....
Țara asta nu prețuiește poezia,
Calcă șontâc în pas cu amnezia.
Ea nu mai e Veneră nici poet,
Consumă hâd, cu gând în desuet.
Această Țară pișe omenia.
Punând pe primul loc nemernicia.
Acest popor nu are un răspuns
La nici un Sfânt de bunătate uns.
Această Țară n-are nici respect
Pentru un om moralei arhitect.
Pe socluri de minciuni și neputință,
Se urcă doar călăi spre umilință.
E-o faună care sigur n-are cleric
De-a exista în infinit eteric.
La un Potop nici Noe nu admite,
Ființe ce gândesc printre copite.