Ciborg.

Suntem suporturi vii  mașinii de gândire,

Puținul timp de viață sinapsele distruse, 

Viața de albină extinsă  ca trăire,

Nu prinde nemurire decât în cele spuse.

Într-un Chivot de gânduri și unde vechi de duh,

Se-adună forța minții propusă devenire, 

Doar undele celeste cează un văzduh,

Iar jos război draconic în ură sau iubire.

Cum știe dar, primatul dotat cu grai aiurea,

De gândurile sale sunt cărămizi solide,

În neputința minții de a simții pădurea,

Că pune în morală doar ofuri și obide.

Se prea disipă miezul creației divine,

În marea de prostie a celor fără scop,

Inteligenșa însă rezistă și devine,

Un viitor ăn C.I.P.-uri de vine un Potop.