Scriu....

Scriuca prostul, pentru cine, că ciracii nu citesc,

Ei își fierb trădarea-n vine. Unde-i neamul românesc?

Scriu ca cel cu Miorița, jale de sfîrșit promis,

Ei îngurgitează pizza, n-au iubire și nici vis.

Mi se pare că există, în Castele de cleștar, 

Fericiți cu soartă tristă, prea departe de Altar.

Egoiști citindu-și oda, alții n-au cuvânt de spus,

Fericiși că sunt în Eden, dar opușii lui Iisus.

Știu că n-o veni sorocul, să-mi citească poezia, 

Scriitori pecun norocul, povestind nemernicia.