Pastel.

Să pui în vorbe un pastel,

Cu pană-n mână nu penel,

Să zugrăvești un vechi castel, 

Cu lac, oglindă lângă el,

Cu lebede-ntr-un port rebel,

Cu papură plângând nițel,

Tufișuri unduind la fel

La suflul unui vânticel.

Și-apoi pădurea-n del cătel

Strecoară raze-n ghiocel.

Eu stau pe spate, menestrel,

Poetul poate fi mișeel,

Să ceară plată pentru el,

Dar nu acela biblic miel

Ce pune Omu-n simț și fel.