Unde ne sunt bărbații?

Unde ne sunt bărbații, când curvele prosperă,

Nu cele de pe stradă, nici cele din bordel,

Cele-n izmana fricii, ce jură pe drapel,

Transsexualii noștii trăiesc o nouă Eră?

Academii și Caste cu destinați-nalte, 

Umplute de nemernici cu diplome în gol,

Ar fi în stare oare să pună drept obol,

Precinstea românească pentru a noastră parte?

Unde ne sunt românii cu bunul simț de obște,

Care respectă sincer povața din părinți,

Avem peste Biserici atîția mii de sfinți,

Pictați, deci nu mai mișcă, se uită îndeobște,

Spre infinitul pașnic al Lumii, marea mută.

Mânată ca o turmă pe pajiști fără spic,

Care în truda oarbă se odihnește-un pic,

La margine de groapă, a sărăciei rută.