Ce-i Soarta?

Ce-i soarta unui om deștept, în Lumea asta dobitoacă?

Un diamant zvârlit de proști între lăturile din troacă.

Deci porcii pot sorbi din zeamă și unul va-înghiți cu sticlă

Și va muri din lăcomie, iluminarea mai mult strică.

Te zbași ca Om cu simț de gintă să pui cuvinte în morală,

Să faci din frați frăție cultă s-aduci iubire între semeni.

În răgălii înțelenite, fără să ari degeaba semeni!

E un deranj pe toată Tera, prostia dă peste răscoale,

Primatele cu glăsuire pierd mintea vechilor răscoale.

Se micșorează gând de oameni, pe butonări necugetate,

Cu minți pierdute între unde, nu poți clădi nici obelisc și nici Cetate.