Dureri în piept.

Mohorâtă vreme, mohorâtul trai,

Nu ninge, nu plouă,nu e Soare-n Rai.

Sub cupole-n sticlă, în palate calde,

Norocoșii Lumii fac plăcerii scalde.

Pe afară insul, fără de noroc,

Rabdă crunt de foame n-are ”lângă” foc.

N-ar fi catastrofă dacă zei în știință, 

Ar fi protejații-n dorul de conștiință

Dar pe poedestaluri suie doar prostia, 

Ruperea de oamnei, crima, lăcomia.

Iar eroii noștri care duc Lucrarea, 

S-au desprins de vulgul care-l poartă marea,

Trec decent prin viață cu un gând sfințit, 

Căutând trăirea către infinit.

Oricâte celule  dau în  organisme,

Cele mai maligne vor trăi truisme,

Dar la saltul vieții către retrăire,

Ele sunt ucise ele sunt neștire,