Grja mea.

Am treut multe belele, nu mi-e frică de nimic,

Nici de boală nici de foame, Tu ești Mare, eu sunt mic.

Am o frică de pieire bântuit de-același gând,

Cine-n locul meu hrăni-va și va fi la fel de blănd,

Cu cățeii mei de curte,, cu pisicile ce torc?

Ei vor suferi, orfani-n mâna altor animale,

Eu na-m cum de sub pământuri, de obidă să mă-ntorc

Și nu voi putea în spirit, =-i ajut în marea jale.