Pentru strănepoți. 

Acest popor analfabet , sărac în minte și-n putință

Nu merită nici un Profet. nici izbucnire de conțtiință.

Vezi isbucnire de netoți, pe ulițe, în cartiere, 

Când animalul fără minte acapără a lui putere.

Nu suntem noi călcîiul Lumii și cam ne merităm menirea

De-a părăsi cununa Lumii, cu firea noastră și vorbirea.

Cine într-un juma de secol, va mai cânta cu ciocârlia,

Când un popor dispare pașnic la îndemână cu prostia?

A dispărut Înalta Romă și-a îngropat Limba Latină,

O patimă de omenie, e-o bubă spartă spre cortină.

Și boala unui mic furuncul, ducând către septicemie

E dusă e bonavii noștri în amintiri de Românie.