Floarea,

O floare stingheră, uitată în seră,

În colț de mohor, Laleaua Veneră, 

Petale căzute, dezastru-n decor,

Nu poate aduce, credință în crruce 

Și nici în popor. Ciulinii domină.

Pe orice colină, pe orice răzor.

Și ei dau în floare și ei dau culoare,

Având rostul lor. Dar când buruiana 

În spicul de ciudă astupă din dor,

De unde splendoare sub raze de soare

În omul topor? De unde simțire, 

De unde iubire și lacimi covor,

Când sângele curge din ochiul ce  plânge

Al celor ce mor. Iar cei ce profită,

Simțire de vită, își au pofta lor.

        Morala: ”Cu o floare nu se face Primăvară”