Țesături în pagubă.

Câte fire se destramă dintr-un nod neîntocmit.

Ca să ți zdreanța, maramă-n cusături cu fir tocmit?

Dar când nodu-i pus anume de un  țesător pervers. 

Câte vise-și pierd norocu-n micul nostru univers?

Un defect de țesătură, prevăzut a fi dezastru,

Face putredul din moină strălucire de albastru.

Firul vieții n-are ață de trăire centenară,

Deci depinde de mulțimea celor de pe dinafară.

Cum acei ce prind putere îrintr-un cumul de orori,

Fac în Lume țesătura pentru pofte și comori,

Întrebăm, ca oameni simpli, Dumnezeu ne poartă soarta 

Sau un Drac ștergând conțtiință, ne deschide morții Poarta?

Cît de neămpletit în minte poți să fi putrezind nodul,

Ca să păgubești prostiei ceii părinți și cel norodul?