Crispare.

Nu m-a interesat în astă viață,

Instinctul în amor și gelozie,

Nici dragostea cu trocuri de piață,

Ci doar iubire-n ființe și- omenie.

În ochii mei și mâțul și cățelul,

Chiar Eul  nemiloaselor feline,

Iubiește, plânge și chiar iartă mielul,

În Legea vieții care se cuvine.

N-am priceput cum animalul om, 

Își ia muierea ca obiect de pradă,

A dat sau n-a plătit acest sindrom,

Dar răzbunarea lui e de paradă.

Oricât s-a ăncercat emenciparea,

Femeia a rămas un bun util,

A face mai gustoasă-n blid mâncarea

Și de se poate câte un copil. 

Pe când Matriarhatul făcea rostul

Femeia preotesă a ținut

Cea creștere de oameni și prinosul,

A unui viitor cu conținut.

Dar a venit Adam din ciuda Firii

Făcut de Dumnezeu din lut păgân,

S-o ia pe Eva, costă a-însoțirii

Și Dracul ne-a luat pe toți la sân.