Segregație, emancipare sau tupeu?

       Iatoria ne oferă exemople discutabile de categorisiri umane. Comunitățile umane luate ca turme.,triburi, ginți sau popoare, au preluat exemplul altor aglomerări de viețuitoare de acelaș regn, exceptând mușuroiul de furnici și stupul de albine în care esențial pentru supraviețuire este sacrificiul în muncă și apărarea muncii.Participarea fiecărui individ la existența și viitorul speciei a fost legiferată drastic sau blând, cu foarte multe diferențe și interpretări ale Lgilor Naturii, în comunitățile umane pe interese de conștiință sau putință. 

            Moise a fost un satrap în care fierbea sângele omenesc stabilind legile ieșirii din sclavie cu victimele de riogoare. Spartanii au depășit mila în sensul eliminării inșilor inutili sau neproductivi. Romanii au prins populismul circului și pâinii pentru liniștirea mulțimilor. 

            Iisus Hristos ca mesager al Celui care l-a creat pe om a încercat împăcarea între oameni, ca și cel care trudește și cel care bolește să atingă Divinitatea de o seamă cu Tiranii. Cu toată strădania și sacrificiul său noua Religie a trecut de la supliciu la prigoană pentru că așa e firea omului. 

         Marxismul a adus în discuție egalitatea între oameni și dreptul la viață împărțind omenirea între exploatați și exploatatori, considerând utopic că cei învățați să exploateze vor ceda în fața celor ce muncesc. Când cei ce muncesc și nu gândesc prind putere, timpul întoarce viața umană la stadiul dinainte, omorând valorile. 

          Fascismul a încercat ca prin ipocrizia ”rasei superioare” să impună un nou regim Spartan, numai că acțiunea iudeo-masonică, în acest sens a proliferat  Vulgul și Crima de la nivel de conducere până la execuție și primitivism.

     Poporul român a fost prea mic și întotdeauna prea ortodox pentru a nu marșa la mizeriile Istoriei.