Restul este pleavă...

Miliarde de ființe guturale și bipede își trătesc empiric viața la răscruci de genocid,

Fiindcă omul e ființa evoluției de-a crede că Natura e la mâna unui Zeu dintr-un acid.

Închinat-am osanele Soarelui fierbinte, Lunii, chiar Luceferilor nopții, crezând, că ne poartă soarta,

Animalele din junglă nu cinstesc laptele mumii, fiecare își mănâncă prada vieții care-l poartă.

Oameni peste rostul Firii se omoară între ei, s-a-înmulți nespus termita care roade din Pământ,

Deci se inventează arme să omoare cimpanzei, care nu susțin Puterea celor fără jurământ. 

Pofta deci zorește legea, pofta celor fără crez, animalul poartă sceprul spre-a supune Omenirea

Chiar dacă îmbracă-n vorbe adevărul lor obez, ca să mai respire  clipa care-i curmă nemurirea.

Ghiocei scăpați din Iarnă, țin viețile cu gând, prea puțini să țină trena devenirii omenești,

Pleava dusă printre vânturi piere vântului curând, ce rămâne din gândierea  duhurilor prea- Cerești?