Legile tebuie să corespundă intențiilor celor ce conduc.

       Indiferent de Orînduire socială sau regim politic, perpetuarea în Europa a Dretului roman nu a făcut decât să pună în mâna dictatorilor sau dictaturilor politice și destrăbălării democratice subiectivism și ieșirea din cutumele logic umane sau al potuncilor divine. Liberul arbitru al Vestului sălbatic a construit o altă logcă de legalitate și decizii juridice bazat pe experiența anterioară a vechilor judecători și sentințele date. Asta, da ”Democrație Juridică” deși tot pe bani se face. În S.U.A judecă asesori populari, jurații care bpot domoli inhibițiile unui judecător sau săritur de pe fix a acestuia. 

        La noi, un judecător fie că e frustrat, rău sau bine ăntențioanat devine Dumnezeu. Chiar dacă e poet sau alt gânditor sub aripa lui Dumnezeu. 

         Există sintagme, slogane sau aserțiuni care în abscons dau credibilitate incredibilului. Spre exemplu, în Constituția româniei se prevee că averea se prezumă licită, deși toată lumea știe că proprietatea privată dobândită de la zero prin minciună, fals,jaft și abuz ppolitic este FURT. 

        În aceeași idee susținerea inamovabilității magistratului pănă la ridicol, chiar când are mâncărimi la creier și paibas la inimă, pare ceva în afara FIrii umane.

          După ce Justiția a acționat haotic și la bun plac, pe șpagă și în mod mafiot până în 2004, se emite o lege 317,  ănainte de aderarea la U.E., modificată și reinterpretată de O.U.G. în folosul celui care judecă de unu singur cu mușchii lui. Mușchi care necesită o hrană superioară. 

           Parcă îmi vine să cred că măgăriile Comisie Iordache sunt binevenite pentru a duce Justiția în derizoriu și nu ne rămâne decât să apelăm la judecata copiilor, sinceri și nevinovați. Nu cred că mulți juriști știu povestea copilului cu șarpele. Un bîtrân a vrut să crească și el un suflet viu și a luat n pui de șarpe pe care l-a hrănit cu dragoste. Numai că șarpele a devenit mare și în afară de faptul că nu vroia să se dea jos de pe bătrân dar ăl și sugruma. Moșul s-a dus la judecător care a zis că nu are ce face, asta este leea. Căzut pe drum sub povara șarpelui bătrânul a nimerit într-un grup de copii. Copilul a cerut ca cei doi inculpați să stea la acelaț niel, adică amândoi în țărână după care copiii au omorât șarpele.