Statul paralel.

      Statul paralel chiar a existat .Și există încă metamorfozat în FAMIGLIA P.S.Dragnea. Aceeași piesă, aceiași actori ahtiați de apalauze și putere scenică. Statul paralel a fost întradevăr creat de Traian Băsescu, fie din lipsă de premoniție politică fie din concubinaj. Nu știe nimeni din ce cauză Băsescu a numit ca directori ai serviciilor secrete P.S.D.-iști notorii. Nu se știe ce a vrut să demonstreze crezînd că ține lucrurile sub control, când era subminat și mințit chiar de puilele lui Dragnea, Kovesi, Udrea care a u trecut în barca U.S.L. cu bagaje cu tot sub bagheta lui Gherghe Maior. ” Ăn acest ritm vom stăpâni ăn curând România”. S-a exprimat imediat după revenirea lui Băsescu pe scenă, Gheorghe Maior. După wiskiul de vigoare. 

         Tărășenia a început imediat după câștigarea de către P.S.D. a alegerilor locale și s-a consolidat după alegerile parlamentare din 2012 de către U.S.L. Statul aralel s-a îtocmit sub antrenoriatul lui Dan Voiculescu la Grifco. Ăntre timp s-a întărit cu noi protagoniști, Ponta, Antoneascu, Ghiță și auzeiderul Dragnea., care avea în timp să devină lidero maximo. ”Cu gogoși cu gogoșele te-ai fîcut vornic mișele!” A mai fost urcat în barcă și milogul lui Ponta Tăriceanu. Încântat de urcările și coborârile de pe Muntele lui Venus, Băsescu și-a băgat și el o reprezentantă în syayul paralel, cică pentru a ști ce se întâmplă. Fie că a știut sau nu Băsescu și- terminat mandatul. Sufrageria lui Oprea ă spune ceva? E normal ca Iohanis să fie inert și dus cu pluta. Pentru că și el a participat la statul paralel neocomunist. Orice șară cu atâția trîdîtori de minte puțină care se râgâie din burtă ar f clacat până acum dacă nu ar avea și un popor, sau o parte de popor care gândește românește.

         Văd că Traian băsescu nu are remușcări privind sabotarea P.M.P. de la vârf. A îndepărtat din competișia prezidențială unicul politician de marcă, multilateral pregătit și necompromis, pe Cristian Diaconescu pentru a mai mirosi un pic de parfum feminin. Fără să creadă că în politică nu se gîndește cu trepidații de labii. Ci cu știință, empatire și bun simț.

      Așa am ajuns la Statul paralel.