Planeta maimuțelor

Nu căuta neaparat, un maimuțoi cu bană,

Apare el, involutiv, în specia umană,

Nu trebuiesc gonaci plătiți să urle prin păduri,

Pentru a prinde și vâna primate uscături.

Când semenii lor vorbitori sclâmbăie prostie,

În mari palate de năimiți, lipsiți de omenie.

Nu trece secolul prezent și cei ce se tund,

Vor crește lână peste nud, deznodământ profund.

Ce simplă e spirala vieții ce a trezit gândirea,

Cănd se turtesc spirale vechi să piară omenirea.

Cunduce azi pe Mapamond, un creier de maimuță,

În alte șări, ca un blestem conduce câte-o puță.